PSD este marele castigator al recentelor miscari politice ale Puterii, miscari pentru care cuvantul "penibil" nu e suficient de tare. Din nou, in locul unei solutii coerente s-a impus politicianismul nostru cel de toate zilele, de data asta lipsit de orice noima si de orice Dumnezeu.
A fost ca un sir de driblinguri in urma carora fotbalistul s-a impiedicat de minge si s-a-ntins cat e de mare pe gazon. Sau ca o masina care iese inoportun pe contrasens, nu reuseste sa depaseasca si, cu chiu, cu vai, lasata de mila, se retrage in sir.
Nu am cuvinte destul de dure ca sa calific decizia premierului Tariceanu de a renunta la alegerile anticipate, dupa tot uriasul taraboi pe care l-a declansat initial. Poate doar "idiotie politica" ar fi expresia potrivita. Nu pot critica destul de dur, de asemenea, incoerenta – care de data asta m-a surprins si m-a stupefiat – a presedintelui Basescu in aceeasi chestiune.
Puterea s-a dovedit, din pacate, ca si cea din 1996-2000, un aliaj slab, aflat in bataia tuturor vanturilor, incapabil sa aiba o directie si un cuvant de onoare comune. Dupa gigantica pirueta intre "imi dau demisia" si "nu mi-o mai dau", intre "anticipate" si "fara anticipate", e tardiva si caraghioasa declaratia lui Basescu ca nu va face compromisuri cu PSD-ul.
Caci deja, permitand depasirea punctului critic pana la care anticipatele ar fi fost eficiente, el a facut un compromis care-l va costa mult mai mult decat banuieste. Si nu doar pe el, ci pe noi toti, care ne vom trezi in cativa ani ca nu vom fi lasati sa traim de cei pe care nu i-am lasat acum sa moara.
Cred ca, in momentul in care Traian Basescu a "mediat" problema articolelor din legea Justitiei declarate neconstitutionale si a deschis astfel calea opririi anticipatelor, el a facut prima greseala politica majora din cariera sa.
Intr-o deruta
