- Editorial - nr. 146 / 27 Iulie, 2005 Multi au fost (si sunt) cei care, in ultima vreme, s-au repezit, furiosi nevoie-mare, la gatul presei, al ziaristilor incomozi care nu au inteles altceva din menirea lor plina de responsabilitate decat sa-si faca meseria dupa chemarea, talentul si deontologia fiecaruia. Cea mai mare cucerire postdecembrista este presa, tocmai acest caine de paza al democratiei, cea de-a patra putere in stat, prin rolul ei enorm in societatea romaneasca actuala. Situata mai mereu in ultimii ani in sondaje, conform optiunilor romanilor, imediat dupa Biserica Neamului si dupa Armata, presa produce invidii, starneste priviri chiorase, comentarii carcotase de multe ori. Dreptul si libertatea de gandire si de exprimare, conferite da Carta fundamentala a tarii _ Constitutia -, l-a deranjat, nu de putine ori, pana si pe presedintele Traian Basescu, intepat nu o data, pentru ca in calitatea pe care o are si-a depasit rolul si atributiile de mediator si a cam sarit peste cal. Nemultumit ca ziaristii astia sacaitori nu prea i-au cantat in struna matrozului pe timpul "crizei jurnalistilor" luati prizonieri in Irak, suparat pe acei "guru" din presa - aluzie clara la marii ziaristi Cristian Tudor Popescu si Ion Cristoiu -, care se vor a fi "far calauzitor", se lasa prada, de obicei, unui clar misto in stil propriu. Si premierului Calin Popescu Tariceanu, de altfel baiat subtire, educat, aristocrat, greu de scos din fire, ii sare tandara si, in loc sa-si vada barna din ochiul propriu, pentru indecizia si revenirile dumnealui derutante, exersand miscarea un pas inainte, altul inapoi, in tangoul demisiei de trei ori anuntate, este dispus mai degraba sa numere paiele din ochiul presei romanesti. Cel mai pornit, insa, impotriva presei este, ca de obicei, Gigi Becali, patronul Stelei, cel care, in grandomania lui, demna de un client trecut pe la Marcuta, se vede c