Trebuie spus insa ca o astfel de deviere de la tinta nu este surprinzatoare, avand in vedere socurile din acest an (cresteri de preturi administrate, pasul de liberalizare a contului de capital, introducerea cotei unice, pretul la titei, inundatiile). Ar fi bine ca BNR sa disocieze inflatia de fond de efecte ale socurilor, pentru a ilustra mersul dezinflatiei.
Asa se procedeaza in mod obisnuit in analize ale FED-ului (banca centrala americana), ale BCE (banca centrala europeana) cand se disociaza evolutia indicelui preturilor de consum de influente ale energiei si sezonalitatii unor preturi la produse agroalimentare.
Comentarii recente, care fac referire la trecerea la tintirea directa a inflatiei, comit o eroare majora. Se vorbeste despre marja de -/+1% care va insoti noul regim de politica monetara si se afirma ca daca anul 2005 ar consemna o inflatie de 8,5% aceasta s-ar incadra in marja fata de tinta revizuita de 7,5%. Rationamentul este gresit.
In primul rand ca marja trebuie aplicata pentru un orizont de timp adecvat, adica de 12 luni de la momentul anuntarii trecerii la tintirea inflatiei. Deci nu este firesc sa se aplice inflatiei din acest an.
Daca cineva ar argumenta ca, in fapt, BNR a practicat deja tintirea (fara sa declare oficial) nu s-ar justifica revizuirea tintei de la 7% la 7,5%; marja de -/+1% ar fi trebuit sa acomodeze socurile amintite (cu exceptia inundatiilor, ca eveniment imprevizibil), iar banca centrala ar fi trebuit sa-si foloseasca arsenalul de instrumente pentru ca inflatia sa ramana inauntrul marjei.
In fine, a suge-ra Bancii Centrale ca anuntarea unei marje acum pentru tinta de inflatie din 2005 este o solutie pentru explicarea derapajului dezinflationist din acest an este contraproductiv; BNR nu ar castiga in credibilitate, ci dimpotriva.
Cand s-a trecut la flotarea
