Cea de-a doua ediţie a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM-2) încheie seria lucrărilor academice care pun în aplicare normele alfabetice şi ortografice hotărâte de Academia Română în 1993, alăturându-se astfel Îndreptarului din 1995, Dicţionarului explicativ al limbii române (DEX-2: 1996, 1998), precum şi amplului Dicţionar ortografic românesc (DOR), editat de Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova.

Elaborat sub egida Academiei Române, dar, trebuie s-o spunem, nu şi sub controlul membrilor acesteia, noul DOOM este mult schimbat în raport cu ediţia din 1982. Pe lângă cele circa 2500 de cuvinte nou adăugate, marcate prin asterisc, se observă şi un număr incredibil de mare de corecturi, anunţate cu ajutorul semnului exclamării.

Ne-am fi aşteptat ca Institutul de Lingvistică din Bucureşti să fi iniţiat în prealabil o cât de mică discuţie publică sau măcar o succintă informare a utilizatorilor ortografiei în privinţa modificărilor care se preconizau. Spre deosebire de Franţa sau Germania, unde schimbări ortografice de proporţii oarecum asemănătoare au fost intens popularizate, inclusiv prin internet, specialiştii noştri, probabil încă traumatizaţi de polemicile din anii 1991-1994, au preferat să păstreze chiar şi după apariţia lucrării o relativă discreţie în legătură cu ansamblul noilor recomandări.

Pentru că nu s-a publicat încă o listă separată a tuturor modificărilor, îi vom informa pe cititori în primul rând asupra noutăţilor din DOOM-2 care ne-au atras atenţia.

1) Revenirea la forme şi grafii anterioare anului 1953: acciză (f.), atari (pl.), burtă-verde, cleşti (pl.), concluziv, dicotomie (dar şi dihotomie), /direcţiune, (a se) dumiri/, filosof, filosofie (şi filozof, filozofie, dar numai teozofie), foarfecă (pl. foarfeci), hagialâc, hogeac, *inscripţiune, israelit, (a) /î