"Schimbarea domnilor" este un fenomen firesc intr-un regim democratic, fie ca are loc pe calea alegerilor, fie ca intervine in perioadele dintre consultari electorale ca urmare a aranjamentelor sau divergentelor dintre oamenii politici. Candva intelepciunea populara a nascut zicala ca ea ar provoca bucuria nebunilor poate pentru a tempera zelul celor care cred ca orice schimbare la domnie ar putea propulsa o schimbare si in viata societatii, si a oamenilor sau schimbari favorabile unei parti a ei. Vadim si Nastase s-ar bucura, au si spus-o, sa-l vada pe presedintele Basescu schimbat prin vot parlamentar. Primul a afirmat recent ca renunta la aceasta idee, ca si cum totul ar depinde de vointa sa. Domnul Valeriu Stoica, impins de diversi mentori, s-ar bucura sa-l vada pe premierul Tariceanu demis de la conducerea Guvernului si de la cea a PNL. Nu l-ar deranja pentru inceput nici "implicarea" domnului Theodor Stolojan in aceste doua functii, urmata bineinteles de implicarea sa proprie si de tot felul de fuzionari pe directia partidului unic. Liderii PSD s-ar bucura sa vada inlocuirea actualei coalitii de la putere cu un guvern de uniune nationala, care sa le asigure si lor revenirea la guvernare. Spre bucuria tuturor celor vizati de dictonul mentionat, aceste scenarii nu ar aduce decat o aparenta de schimbare. Ea este cu adevarat posibila numai daca guvernarea instaurata la limita la inceputul anului reuseste sa se consolideze si sa-si realizeze programul, care a facut o prima spartura in monopolul PSD. Pot oare vanzolelile actuale din viata politica romaneasca, stimulate de tot felul de speculatii, sa ne aduca mai aproape de implinirea acestor obiective? Nicidecum! Toate scenariile agitate nu pot duce decat la dizolvarea si compromiterea cursului lansat dupa alegeri. Poate vom afla dimensiunile exacte ale implicarii viitoare a domnului Stolojan in viata politica si pub