Asa ne intreaba cu ochii umezi Laura, o eleva din Cozmesti - Galati, sat aflat inca si acum sub ape. "A fost cosmar. A fost groaznic. Sint furioasa, dar nu stiu pe cine... Cred ca pe toata lumea", spune o invatatoare care a stat ore intregi, fara speranta, in podul intunecat al casei. 200 de copii din mai multe sate distruse de potop au venit in tabara de la Ciric. Majoritatea nu au decit hainele de pe ei. Potopul va fi povestea vietii lor. Asa cum batrinii de astazi isi amintesc de seceta din timpul razboiului, copiii sinistrati din judetele Moldovei inundate dupa ploile din ultimele saptamini vor povesti nepotilor cum i-a lasat apa pe drumuri. "Ne-a luat casele, animalele, tot ce aveam. Nu voi uita niciodata", spune emotionata Laura Grigoras, o copila de 15 ani din Cozmesti - Galati, despre tragedia din satul ei. Are infatisare de copil, dar ochii ii tradeaza maturitatea. Aceeasi impresie ti-o lasa aproape toti cei peste 200 de copii sinistrati din Bacau, Neamt, Galati si Vrancea veniti la Ciric, in tabara organizata de autoritatile locale din Iasi, special pentru ei. Cu toate ca povestea lor e tragica, copiii nu au uitat sa zimbeasca si sa spere ca va fi si bine. Optimismul si increderea acestor copii vor fi, poate, sursa de energie a parintilor lor de a reface ceea ce a apa a distrus. "Vom face alte case. Bine ca sintem in viata. Asta este important!", spune, cu intelepciunea unui batrin, fetita Alina Bejan, din judetul Galati. Auzind de inundatii, si-a pus de cu seara hainele in rucsac 13 iulie 2005. Zi blestemata la Cozmesti, una din zonele cele mai afectate de inundatii din tara. "Am fost singurii neanuntati ca vine apa peste noi", povesteste Geanina Bratu, invatatoare in Cozmesti-Vale, chiar linga Siret, acolo unde in urma cu peste o saptamina 900 de oameni si-au vazut casele acoperite de apa in aproximativ o ora, dupa ce barajul de la Calimanesti a cedat. "E