La sfîrşitul anilor '80, mulţi evrei din România, unii trecuţi de mult de vîrsta aventurii,

s-au stabilit definitiv în Israel, lăsînd în urmă consolidate cariere profesionale. Disperarea umană de înţeles într-un regim politic ce îşi pierduse definitiv busola sau dorinţa firească de a nu rata şansa de a începe o nouă existenţă în spaţiul mitic al }ării Sfinte din poveştile şoptite ale părinţilor şi bunicilor, i-a scos pe mulţi din letargie şi i-a îndemnat să facă pasul decisiv, la care poate că nu se gîndiseră niciodată înainte.

În momentul plecării definitive în Israel, Virgil Duda (fratele criticului literar Lucian Raicu, şi el stabilit în Franţa) publicase deja zece cărţi de proză în ţară şi era ceea ce se numeşte un om împlinit din punct de vedere profesional. Era un autor consacrat, cărţile sale fuseseră bine primite de critică şi de public. A abandonat însă totul, inclusiv propria bibliotecă, pentru a pleca în Israel. Acolo a mai publicat alte patru cărţi de proză în limba română şi a desfăşurat o frenetică activitate de gazetar în publicaţiile de limbă română din }ara Sfîntă.

Volumul Evreul ca simbol. Mihail Sebastian şi alţii este o selecţie din articolele publicate de Virgil Duda în presa de limba română din Israel. Ele sînt expresia unei duble mutaţii în scrisul autorului: trecerea de la proză la publicistică şi focalizarea exclusivă pe elemente ce ţin de asumarea propriei sale condiţii de evreu din România. Zonele sale de interes sînt, de aceea, unele foarte profitabile în plan publicistic, precum cea a interferenţelor dintre spiritualitatea română şi cea iudaică, dar şi cea a soartei populaţiei de origine evreiască din România (mai cu seamă din interbelic pînă în prezent) pe care unii istorici au interesul să o oculteze sau chiar să o falsifice.

Chiar şi în această epocă a globalizării şi multicultur