In perioada interbelica, la Calarasi se stabilea pretul graului, iar in anii â70, comunistii au ridicat aici un combinat siderurgic care se intindea pe 650 de hectare. Acum orasul se zbate in tranzitie, asteptand investitori si vremuri mai bune.
Aflat la putin peste 100 de kilometri de Bucuresti, la Calarasi, cercetarile arheologice au scos la lumina urme de viata omeneasca foarte vechi. Dar prima mentiune documentara a unei asezari la cotul Borcea dateaza din anul 1541. Mentionarea insa in documente a unei asezari pe actuala vatra a Calarasiului dateaza de pe vremea lui Mihai Viteazul. Era pe vremea aceea o mosie, proprietatea lui Dragu Postelnicul de la Slatioara. Mosia si satul Lichiresti, au ajuns in proprietatea lui Mihail Cantacuzino, care a dat-o Manastirii Coltea. La Lichiresti s-au stabilit, incepand din 1699 calarasii care aveau ca principala sarcina transportul corespondentei catre Constantinopol. De la acestia vine si numele localitatii, Calarasi. Port la Dunare din 1700, prin Calarasi se exporta sare si cereale. In perioada interbelica se ajunsese ca in port sa fie incarcate sau descarcate 35 de vagoane de cereale zilnic, orasul fiind renumit pentru numarul mare de magazii din lemn. Exista aici si o bursa de cereale, pretul graului in anii interbelici fiind stabilit la Calarasi. Cum odinioara gaseai carciumi la aproape orice colt de strada, urbei i se mai spunea si orasul celor 100 de carciumi.
MODEL. Dupa pacea de la Adrianopol din 1829, datorita pozitiei sale geografice, Calarasiul devine un centru economic si politic tot mai important in Campia Baraganului. In numai cativa ani, fosta micuta localitate devine un adevarat oras. Localitatea s-a numit o perioada Stirbei, in semn de recunostinta pentru domnitorul Barbu Stirbei care i-a ajutat pe calaraseni sa se emancipeze. Pana in 1852 orasul nu a fost unul liber platind chirie pentru terenu
