Vară cu Proust

Pentru că e o vară capricioasă, dacă nu chiar rea, pentru că ploile sunt tot mai lungi şi mai dese, iar vacanţele noastre tot mai scurte şi mai subţiri, pentru că filme bune la televizor nu sunt, iar la Moll biletele costă 15-20 de lei noi, pentru că teatrele şi-au încheiat stagiunea, iar meteodependenţii sunt în stare de şoc permanent, Cronicarul vă propune tuturor un joc. Un joc, vorba lui Charles Cros, ,ca să se supere oamenii -gravi, gravi, gravi" şi să se bucure...cititorii României literare. El se află detaliat şi chiar jucat deja, în numărul 75 al DILEMEI VECHI (o cumpăraţi cu 1 leu şi 80 de bani). Magister ludi a fost Alex.Leo Şerban. Jocul se numeşte Chestionarul lui Proust. Pentru că şi Cronicarul este uneori un ,om grav, grav, grav", ţine să precizeze că Marcel Proust nu este inventatorul chestionarului care-i poartă azi numele, ci a fost primul ins celebru care s-a ostenit să răspundă la el, lucru pentru care posteritatea, pour une fois recunoscătoare,

i-a atribuit o paternitate altfel discutabilă. Au răspuns la chestionar 29 de post-proustieni, redactorii Dilemei, colaboratorii apropiaţi şi iubitorii lui Proust, jocul continuă însă şi în numerele următoare ale revistei. Cronicarul a aflat din surse pe care cu nici un preţ nu le va dezvălui că dilematicii noştri colegi vor scoate un almanah cu rezultatele jocului. Cum Proust însuşi lipseşte din număr, adăugăm la chestionar şi unele dintre răspunsurile lui. Din cele 29 + 1 de variante ale eului, oferim cititorilor noştri o sinteză, alcătuită prin alegerea răspunsului care i s-a părut Cronicarului mai original sau mai candid sau mai adevărat. Jucaţi şi dumneavoastră!

1.Principala mea trăsătură. Marcel Proust: Nevoia de a fi iubit şi, ca să fiu mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult decât nevoia de a fi admirat. Andrei Pleşu: Sunt, în gen