Eterogen si contradictoriu, trecutul nostru recent, trait pe viu, pare sa se fi spart in mii de bucati, reflectind fiecare o realitate diferita. Fiecare cu trecutul sau, ca si cind am fi trait in realitati paralele. Asa ca raportarile
la trecut, mai ales intr-o perioada in care adevarul istoric pare sa ramina pentru totdeauna ocultat, cind transformarile politice si sociale descumpanesc si ridica numeroase semne de intrebare, raportarile la trecut sint si ele, in aceasta conjunctura, foarte diferite, constituind un tablou compozit si diform. Proza de dupa 1990 a surprins, prin citeva romane reusite (Simion Liftnicul – roman cu ingeri si moldoveni, de Petru Cimpoesu, Raiul gainilor, de Dan Lungu, Dumnezeu binecuvinteaza America, de Petre Barbu), acest prezent confuz, care se straduieste cu greu, uneori in forme dintre cele mai bizare, sa se impace cu un trecut sumbru, sa-l integreze, pentru a merge mai departe.
Petre BARBU
Blazare
Prefata de Sanda Coros,
Editura Polirom, Iasi, 2005, 316 p.
Cel de-al treilea roman al lui Petre Barbu, Blazare, ne prezinta aventura unui complex comunist in perioada de tranzitie. Tache Enoiu, personajul narator, un looser de 41 de ani, dupa cum il considera celelalte personaje, urmareste in continuare, cu febrilitate si cu un soi de adoratie, ce se intimpla cu hardughia parasita. De la fereastra apartamentului sau, asa cum a facut ani de-a rindul, supravegheaza complexul, de care s-a atasat nefiresc de mult si de care pare legat cu un soi de cordon ombilical. Il apara de vandali, cu o grija parinteasca, transformindu-se intr-un soi de pompier scatologic, stropindu-i cu „zoaie“ pe „turbati“, iar mai tirziu, cind complexul se desprinde si aluneca, asemeni unui vapor, il urmeaza, fiindu-i paznic, ghid, gunoier si istoric.
De altfel, viata familiei Enoiu este temeinic legata de ce
