Avem doua crize politice aproape trase la indigo. Cea din iulie 2005, protagonist Tariceanu. Si cea din iulie 2004, protagonist Nastase. Lipsa de imaginatie sau matrice politica croita pe institutii nereformate si statute de partid neactualizate? Sau pur si simplu cei doi, zamisliti dintr-un aluat politic mai diluat, si-au gasit adversari puternici la Cotroceni. Primul pe Iliescu, al doilea pe Basescu? Cate putin, cred, din fiecare, astfel ca repetarea istoriei a devenit posibila. Dar sa trecem la recapitulari. "Adrian Nastase a anuntat joi ca nu va demisiona din functia de presedinte al PSD, ca va duce pana la capat mandatul de premier, dar va opera o restructurare a echipei guvernamentale". Stirea a fost difuzata pe 8 iulie 2004, la capatul unei saptamani cu un Adrian Nastase izolat la Palatul Victoria. Cel care declansase criza a fost Ion Iliescu, nemultumit de rezultatul alegerilor locale si de erodarea partidului. Nastase era silit sa accepte candidatura la Presedintie si sa aleaga intre sefia Guvernului si cea a partidului. Dupa cateva zile de suspans, "Arogantul" a iesit zambitor: sa schimbe primesc, dar incepand cu altii. "Atunci cand m-am gandit la demisia din functia de presedinte al PSD am avut in vedere inclusiv faptul ca ne asteapta o perioada decisiva pentru integrarea tarii in UE. Separarea intre activitatea de partid si cea de guvernare va fi de altfel una din propunerile pe care le voi inainta Congresului Extraordinar al partidului din luna august. Separarea o consider necesara, urmand a fi inclusa in statut si ea va fi aplicata incepand cu urmatoarele alegeri". In esenta, criza se repeta. Basescu i-a luat locul lui Iliescu la Cotroceni si vrea sa scape de premierul slab si ezitant de la Palatul Victoria, care nu este in stare sa-si asume un esec. In cazul lui Nastase era vorba de ratarea alegerilor locale din iunie 2004, in cazul lui Tariceanu e v