Antropolog, sociolog, profesor, director, din iunie, al Muzeului Taranului Roman. Vintila Mihailescu este, paradoxal, pe functia pe care a ocupat-o si Horia Bernea, creatorul acestui muzeu, dar si Dinu C. Giurescu, omul care a ravasit aceasta institutie si a generat numeroase conflicte. Revista Observator cultural, atenta la miscarile, ideile si propunerile institutionale din Romania, l-a intervievat pe Vintila Mihailescu, pentru a afla cit de coplesit este de traditia Bernea si cit de mult poate sa fie el insusi, intr-un muzeu care are nevoie de incredere si de oameni priceputi, dispusi sa gindeasca creativ.

Este satul romanesc altfel privit, dupa aceste inundatii?

Categoric, nu. E o chestie conjuncturala si se va reveni la aceeasi imagine cum da soarele.

Si cind da soarele, cum vom privi spre sat?

Inundatiile au afectat nu numai starea, ci si imaginea satului, in masura in care am auzit, de foarte multe ori, acuze formulate la adresa taranilor. Nu ca ei sint de vina. Dar, pe undeva, ar avea o vina. De ce? Pentru ca ei au taiat padurile, pentru ca nu si-au construit case solide, pentru ca nu si-au facut asigurari. Daca o luam pe rind: nu ei au taiat padurile, ei au taiat un copac sau doi copaci. Nu de la doi copaci taiati cade malul. Ei nu si-au facut case solide pentru ca, ma rog, stilul rural nu este foarte solid. Nu si le-au asigurat, e adevarat. Acest lucru inca nu se practica la sat. Casele de asigurari nu fac asigurari pentru ca, la sat, casele nu au plan, nu au schita de constructie. Asa ca ele n-au cum sa fie asigurate. Din punctul meu de vedere, inundatiile au adus niste acuze la adresa taranilor. Cele mai multe au fost insa aberante.

Credeti ca europenii isi schimba perceptia fata de Romania vazind ce jale este in satele romanesti dupa inundatii?

Sa fim seriosi! In paralel cu inundatiile din Romania