Catalogul incepea cu Albu si se termina cu Werflünger. Pe Werflünger, profesorii nu-l scoteau niciodata la tabla, fiindca nu stiau sa-i pronunte corect numele si suierau.
Iar daca se intampla totusi sa-l ridice cate unul in picioare, ca sa-i incheie media, protesta imediat comunitatea, prin vocea autorizata a rabinului Werflünger. Aha, zicea rabinul, va luati de Weri, fiindca-i cu W, dar pe Tancu si pe Tudose ii lasati in pace!
Ceva, ceva adevar era in ce zicea batranul Werflünger, numai ca problema nu-l privea pe nepotu-sau, ci pe anonimii de la mijlocul coloanei de nume. Pe Werflünger I., adica Isidor, profesorii il lasau in plata Domnului din aceleasi motive ca si pe Albu. Fiind primii si ultimii la catalog, scolarii ale caror nume incepeau cu A, precum si cei cu nume papistasesti, ca Xavier, Yverdon ori Zuruckzufuhren - daca, bineinteles, se nimerea vreunul in scoala - nu erau deranjati la fel de des ca alde Balan sau Tudose. Existand tendinta naturala ca sa se inceapa ascultatul lectiei cu primul sau cu ultimul, profesorii se controlau si, ca sa nu-i nedreptateasca, ii chinuiau reflex pe al doilea si pe penultimul.
Ia sa vedem pe cine pica magareata astazi, spunea, cu vocea lui taraganata si dogita de tutun, proful de algebra in vreme ce parcurgea coloana de nume. Si intrucat incepea cu Albu si se termina cu megapistruiatul Weri, magareata cadea mereu pe Tudose. De ce pe Tudose, si nu pe Tancu, explicatia era simpla: Tancu invata in alta clasa.
La mijlocul coloanei de nume, profesorii nu prea se bagau. La mijlocul mijlocului, la Livescu, da, deoarece toate lucrurile pe lumea asta au un inceput, un sfarsit si un mijloc, insa smecherii de Dobrescu, Filache, Jianu sau Manolescu, Nirulea si Scatiu Nita scapau neascultati cu lunile. Intrau firesc in ceea ce matematicienii specializati in teoria sirurilor numesc "oportunismul zonelor nedef