Ultima zi de Calarasi. Ne spargem in doua tabere. Cei care si-au terminat documentarea pornesc spre urmatoarea destinatie a Redescoperirii Romaniei: Cernavoda. Restul mai zaboveste cateva ore in oras. Noaptea de dinaintea vizitei la Centrala aveam sa ne-o petrecem in niste camere cat cusetele, de parca am fi fost 11 transfugi intr-o poveste cu aroma nucleara.
Inca de la primele minute de documentare in Calarasi, Marin a fost interesat de "statuile futuriste", facute in combinat. Nu prea a aflat mare lucru despre ele, dar nu a renuntat sa le fotografieze. Asa ca ultima dimineata si-a petrecut-o in jurul fierariilor-gigant. Gabi, Karina, Cristi, Roxana, Sorin si cu nea Cristi, unul dintre soferii nostri, au ridicat ancora si au pornit-o spre Cernavoda, urmand ca pe drum sa viziteze manastirile din zona.
FRAGMENTE. Doru, Marin, Marian, celalalt sofer, si cu mine ne-am continuat documentarea. Ne-am intalnit cu doi actori amatori, veterani ai primului teatru neprofesionist din tara, apoi am urmarit un documentar tv despre Jujau, un ritual atroce aplicat cainilor, care se petrece in judet. Cainii sunt legati de niste sfori ca la spanzuratoare si catapultati. Se spune ca prin practica asta ori se imblanzesc, ori ii fac mai rai. Am iesit destul de crispati dupa ce am vazut imaginile acelea. Apoi am pornit-o spre satul Toane in cautarea unor familii de deportati. Restul tribului se intereseaza constant pe unde suntem, cand ajungem la Cernavoda. Momentul cazarii a fost destul de tragicomic. Camerele erau putin mai mari decat niste cusete. Fara usi deschise ne-am fi dat duhul. Ne-am strans apoi intr-unul dintre cele doua restaurante din Cernavoda. Eram flamanzi si ne-am pus pe treaba". Nota de plata ni s-a parut exagerat de grasa, dar eram prea obositi sa mai trecem la calcule, asa ca am platit impanatul total. In masina, in drum spre cladirea Capitaniei, unde urma
