- Diverse - nr. 147 / 28 Iulie, 2005 Am vazut cu totii, cu multa tristete, amaraciune si stupefactie, casele distruse de inundatii, ale acelor oameni nevoiasi de prin satele prea des si prea mult incercatei Moldove. Case amarate, ca si proprietarii lor, facute din pamant amestecat cu paie, balega si cateva nuiele. Cum sa reziste ele la o viitura furioasa a apelor aducand si izbind in ele cu bolovani, grohotis si busteni? Peretii lor subtiri se "topesc" si cedeaza la primul contact cu cel mai pipernicit val. Priveam dezastrul abatut asupra acelor oameni sarmani si ne intrebam, oarecum nedumeriti: cum se face ca aproape nici o casa nu era din lemn sau caramida? Cum este posibil, oare, ca, uneori, tocmai prin sate de munte si de deal, unde padurile pica pe gospodariile omului, casele sa fie construite asa cum am vazut si amintit ceva mai sus? Adevarul este unul dureros. Lemnul necesar construirii unor case mai solide, care sa faca fata unor dezastre, a incaput, de la o vreme incoace, prin diverse mismasuri si schimbari de macaz politicianiste, pe mana unor smecheri deputati si senatori, baroni locali si mai-mari ai zilei! Incotro se indreapta lemnul din padurile Romaniei ar trebui intrebati, si guvernantii de ieri si de azi, dar si domnii Viorel Hrebenciuc si Veresstoy Attila, si multe alte "variante" ale lui Hodorkovski pe meleagurile romanesti. Am vazut cum o femeie din Galati oferea casa ei unei familii crunt lovite de tavalugul distrugator al apelor. Dar nu am auzit vreun mahar, cu vile si cabane pe la Ranca, Durau, Sinaia, Predeal, Poiana Tapului, Busteni, Poiana Brasov, Cornu, prin America sau Canada, sa fi oferit gazduire vreunui sinistrat! Cei mai saraci pot. Bogatii, nu! Si gandul te duce, oarecum fara sa vrei, la acel gest cu semnificatii anume al degetului mainii iesite din namol, cu care s-a despartit de lumea aceasta Ionel Craciun, din Vadu Rosca, gasit mo