interviu cu Adrian VASILESCU, consilier al guvernatorului BNR Noi am trăit multă vreme cu această fobie a unei economii sugrumate şi a unei hiperinflaţii şi ne-am trezit brusc, de un an jumătate - doi, spunîndu-ni-se că economia se supraîncălzeşte. Întrebarea mea este: cum s-a ajuns aşa de repede să răsturnăm situaţia? Creşterea economică este capricioasă, cînd e prea lentă face probleme, cînd e prea accelerată iar ridică probleme. De ce? Pentru că de regulă este bine ca o creştere economică să aibă un suport real. Un suport real înseamnă o economie care să fie structurată, să fie performantă, să producă şi cantitativ, dar şi calitativ. Degeaba cantitate, dacă nu e şi calitate. Aşa că, apăsînd prea mult pe accelator în anii din urmă, am ajuns într-un moment în care e bine să umblăm la butoane şi să reglăm creşterea. Cînd s-a produs acest declic, cînd a început să o ia economia pe prea repede înainte? După patru ani de descreştere economică, 2000 a fost primul an de creştere, o creştere realizată cu două locomotive: exporturi şi investiţii. Guvernul care a urmat guvernului Isărescu după 2000, guvernul Năstase, a mers încă doi ani cu aceleaşi locomotive, adică numai cu aceleaşi locomotive, cu exporturile şi cu investiţiile. Abia din 2003 guvernul Năstase a dat drumul din depou celei de-a treia locomotive: consumul. Dar ce putea face guvernul, dat fiind că oamenii aveau mai mulţi bani în buzunare şi aveau această poftă nebună de a cheltui? În 2003 au apărut mai mulţi bani în buzunare, dar pofta nebună de a cheltui nu este o singtamă care se potriveşte societăţii româneşti. Nu este în societatea românească o poftă nebună de a cheltui, este şi o poftă de a economisi. Avem această poftă de a economisi, avînd în vedere că fiecare familie trebuie să-şi drămuiască foarte bine veniturile şi mai ales avînd în vedere că întreţinerile sînt foarte mari comparativ cu veniturile. At