Ultima ispravă a teroriştilor lui Bin Laden (sau a clonelor care vor să-şi facă un nume în lumea show-biz-ului cu Semtex) mi-a adus aminte de Londra cu precizia unei freze dentare. Autobuzul făcut ţăndări de bomba arabului drogat cu ură circula pe linia 26. Adică linia cu care veneam zilnic la Bush House dinspre cartierul meu, Hackney. Treceam cu 26 prin Whitechapel (pe unde activase Jack Spintecătorul), pe lîngă gara Liverpool (sediul Eurostarului), apoi prin City (pe Threadneedle Street!) şi prin faţa Catedralei St. Paul. Zona din Hackney unde locuiam nu era nici opulentă, nici modestă, dar foarte colorată etnic. Unii aveau Mercedesuri şi fascinantele TVR-uri, alţii trăiau din ajutorul social. Pliantele trimise de primărie (execuţia bugetară, planurile, informaţiile utile) erau redactate în 13 limbi! Pe străzi mă-ncrucişam cu bărbaţi măslinii cu bărbi îngrijite şi fesuri albe, croşetate. Am aflat că erau musulmani din Bangladesh, refugiaţi din pricina persecuţiilor religioase. Sau din pricina sărăciei. Acum aflu că unul din acele solide autobuze "cu imperială" fusese aruncat în aer. Poate chiar de unul din cucernicii mei vecini. Trebuie să vezi de-aproape resturile mediocre ale unui double-decker, ca să înţelegi forţa unei explozii plănuite cu frica lui Allah. Într-o noapte, prin '95, lîngă BBC a avut loc o explozie similară. Fiind de serviciu, am fost primul sosit la faţa locului, poliţia m-a urmat după 30 de secunde şi m-a împins fără false politeţuri la o parte. Autobuzul rănit nu mai avea înălţime, volum, prestanţă. Era o adunătură de fiare strîmbe, risipite pe un hectar, vegheate de ochiurile sparte de geam ale Waldorf-ului pînă la etajul şase. S-a aflat mai apoi că fusese un accident - un novice din IRA ducea bomba în altă parte şi probabil că se jucase cu ea. Armata Republicană Irlandeză şi-a cerut chiar scuze, căci nu voia să lase impresia că ar fi avut cev