istorii trăite şi auzite Testul are două liniuţe albastre, toate semnele vorbesc de la sine, doctorul confirmă cu un zîmbet şi undeva, sus, barza îţi face cu ochiul. Nu mai încape nici o îndoială: a sosit timpul să ai un copil. Fie că te inundă o mare şi fierbinte bucurie, fie că te cuprinde o disperare subită, fie că vestea era îndelung aşteptată şi dorită, fie că a picat ca un fulger, un singur lucru e mai presus de orice îndoială: viaţa ta a ajuns la o cotitură. Poţi să te bucuri împreună cu "autorul faptei", căutînd împreună nume drăgălaşe şi făcînd planuri roz-bombon sau albastre-azurii... sau poţi să te întrebi cu groază, singură şi oarecum pierdută într-un vîrtej care aşteaptă să te înghită, cu Cine şi cu Ce o să creşti acest copil şi încotro o va lua viaţa ta. Clişeele şi poveştile cu happy-end spun că "orice copil este o bucurie". Pînă la urmă, poveştile pot deveni reale, doar că realitatea devine poveste cînd vrea ea, şi nu vrea tot timpul, şi cere, de cele mai multe ori, sacrificii... Pregătiri pentru Marele Moment La început, se aliniază toate frumos, cu burticile la înaintare. Fiecare îşi măsoară, cu discreţie dar şi cu o curiozitate nestăpînită, partenerele "de suferinţă", evaluîndu-le rotunjimile. Sala de gimnastică e mare, luminoasă, plină de poze cu bebeluşi şi diverse obiecte a căror destinaţie finală rămîne încă o necunoscută, dar care probabil se va lămuri după Marele Moment, moment ce pare încă îndepărtat şi oarecum improbabil. Posesoarele de burtici se prezintă fiecare (numele şi datele esenţiale şi definitorii, cum ar fi: vîrsta sarcinii, data probabilă a naşterii, spitalul ales etc.), ceea ce aminteşte de şedinţele alcoolicilor anonimi, văzute prin filmele americane: "Mă numesc Ana-Maria şi am 26 de săptămîni". Urmează apoi o serie de exerciţii (un soi de aerobic light, dacă pot să îl numesc aşa), care au, pe lîngă rolul ingrat de a menţine si