Municipiul Timisoara este un santier de circa doi ani. Urbea de pe Bega nu a suferit atatea modificari pentru a arata cat mai mult cu un oras european din anul 1920. Pentru cetatenii sai, capitala Banatului trece prin chinurile facerii, iar cei in spatele carora este pusa intreaga vina sunt edilii din Primarie si sefii de la Regia de Transport Local.
Interzis pe Podul Traian
Circulatia este congestionata din cauza inchiderii a doua poduri importante ce leaga sudul de nordul orasului, dar mai ales de lucrarile ample la liniile de tramvai din centrul istoric. Schimbari in traficul mijloacelor de transport au loc regulat, in toate zonele, dand peste cap viata cotidiana a calatorilor.
In plus, reprezentantii municipalitatii anunta, tot saptamanal, lucrari la drumuri, cam 30-40 de nume fiind trecute pe liste, din totalul de 130 à140 de strazi. Santierele incurca traficul in special pentru ca se lucreaza mai ales ziua si nu noaptea, ca in alte tari. Lipsa locurilor de parcare si cresterea constanta a parcului auto vin sa intregeasca un peisaj haotic.
Previziunile sunt si mai sumbre: daca acum in Timisoara unul din doi oameni are masina, peste cinci ani se asteapta ca numarul autoturismelor sa se dubleze. In cele mai bune situatii, la mia de apartamente, sunt 480 de locuri de parcare. Exista zone unde deficitul este si mai mare, adica 270 de locuri de parcare la mia de apartamente.
Peste 900 de kilometri de strazi au de ingrijit si reparat firmele specializate, iar un calcul facut de viceprimarul municipiului, Adrian Orza, acum un an scotea la iveala faptul ca ar fi nevoie doar pentru reparatii de aproape 2 miliarde lei noi, adica sase ani in care bugetul Primariei sa fie directionat exclusiv catre infrastructura.
Administratia locala
