Horia Marinescu este arhitect şi locuieşte la Viena de cincisprezece ani. Acum doi ani am avut norocul să-mi fie "ghid" prin centrul Vienei, pe care mi l-a "tradus" admirabil, învăţîndu-mă ce şi cum trebuie să văd. Cînd stă în Capitala Imperială, are nostalgia Bucureştiului. Cînd vine în Bucureşti, vorbeşte frumos despre Viena. Cîteodată locuieşte la Berlin şi se simte bine pentru că "seamănă cu Bucureştiul". L-am prins într-o scurtă trecere prin Bucureşti şi, pentru că posedă arta şi tehnica de a se plimba prin cele trei oraşe, l-am lăsat să povestească... (M. V.) Cum e în centrul Vienei Ca simplu locuitor, ai un mozaic foarte agreabil de stiluri, de clădiri, de funcţiuni. Asemenea oricărui centru al unui mare oraş, are foarte multe funcţiuni publice - restaurante, baruri, teatre, cinematografe, biserici. Sînt locuri care dau un sens unei plimbări. Acest mozaic de funcţii este organic, a crescut în timp - este partea cea mai veche a oraşului, acolo se suprapun cele mai multe straturi ale lui, şi atunci este un peisaj foarte variat nu numai de forme, dar şi de momente istorice care trăiesc în acelaşi timp: dacă treci de pe o stradă pe alta, treci şi dintr-o epocă în alta. Centrul Vienei este fascinant şi ca peisaj urban, pentru că are contraste foarte puternice între zonele sistematizate pe la 1880 ale Ring-ului şi străduţele vechi, unde dai peste cîte un bastion sau o clădire medievală. Sigur, aici putem vorbi despre o teorie mai largă, pornind de la întrebarea "ce anume face atractiv un peisaj urban?". Cred că unul dintre elementele esenţiale este diferenţa - să existe variaţie, nu monotonie. De ce ies vienezii în centru Pentru vienezi, e o practică obişnuită să meargă în Ring. Dar trebuie să ţineam seamă de faptul că Viena este un oraş foarte "centrat", construit în cercuri concentrice, în jurul Ring-ului, un loc foarte bine delimitat geografic. Există, desigur, ş