Aşa, de început, mă calcă uşurel pe nervi tupeul unor Mitici de la Liga (Ne)Profesionistă de Fotbal şi al preşedinţilor de cluburi de fotbal din România. Oamenii ăia au privatizat - şi, cică, profesionalizat - fotbalul românesc, adică au preluat cluburile, făcînd, de sanchi, pe investitorii, apoi le-au umplut de datorii şi şi-au umflat conturile prin vînzarea de carne vie de fotbalist. Iar acum, cînd cluburile se văd obligate să plătească, Miticii şi Săndicii cer ca statul să investească în renaşterea fotbalului românesc. Să achite nota de plată a şmecheraşilor şi, eventual, să le mai pregătească o serie de carne vie şi performantă, pentru ca "profesioniştii" s-o vîndă în străinătate. Adică statul să ia bani de la mine şi să le dea specialiştilor în dezastre din fotbal. Păi, dacă fotbalul românesc e profesionist, nu trebuie să se descurce singur? Reclame, drepturi de difuzare, un Abramovici sau măcar un Becali care să investească în fotbal s-or mai găsi. Să-şi crească Liga tineri fotbalişti - dacă o vrea vreun tînăr să se apuce de o meserie în care e plătit doar cu salariul minim pe economie! (Cum? Aia e numai pe hîrtie, ca să nu plătească impozite la stat, cum plătesc eu? Mă rog, asta e treaba Gărzii Financiare.) Iar dacă fotbalul românesc a ajuns prioritate naţională (calculatoriştii să ţină ciocul mic!), atunci să-l naţionalizăm. În orice caz, nu vreau ca banii mei să fie aruncaţi în groapa aia puturoasă. Ce, handbalul nu e bun? Sau oina? Iar dacă vreau să finanţez fotbalul, mă duc pe stadion şi plătesc bilet de intrare. Ştiu pe ce dau banii. Gata, m-am înfuriat! Mai ales că semidocţii ce vorbesc de strategii în fotbal sînt răul cel mai mic pentru contribuabil. Ce te faci însă cu învăţămîntul... să zicem universitar? Acolo sigur se duc o parte din banii mei. Şi nu vreau! Nu vreau să dau bani pe un pretins obiect de interes naţional, care devine încet-încet o adună