Nu cred sa existe om fara un tic verbal. Cel al lui Vacaroiu a devenit celebru: "parerea mea". Si actualul premier are unul: "vreau sa va spun ceva". Intr-o "Editie speciala" am numarat 27 de "vreau sa va spun ceva", ceea ce nu-i mult, la cat se vorbeste la noi in talk show-uri. Si la electorat da bine ticul verbal, mai ales unul ca acesta, ca o adresare familiara, un fel de usurinta in a te exprima pe limba oamenilor. Numai ca, vrand sa spui ceva, dai prin toate - si in crotalierea animalelor, si in autostrazi, dar si unde n-are ce cauta un premier: implicarea intr-o noua investitie "Renault". Poti sa lauzi investitia, dar sa mai si recunosti: "M-am ocupat personal si strans"... Deja ne-a spus prea multe. Acest "sa va spun ceva" va dezvaluie o persoana ezitanta, impaciuitorista? Uneori, in politica, a sta la indoiala se dovedeste o calitate. Si Mona Musca a vrut sa ne spuna ca divorteaza de Executiv pentru a alinia vorbele cu faptele. Ii respect consecventa si gestul demisiei de onoare, intru redesteptarea PNL, dar, atata vreme cat Tariceanu a primit un clar vot politic de incredere al partidului sau, trebuie sa te supui, nu sa-ti iei jucariile si sa pleci, mai ales daca seful partidului "este un premier bun". Oricum, Mona Musca trebuia sa se decida: ori euro-parlamentar, ori ministru. Dupa ce "aripioarele" s-au intors cu greu la matca, asta i-ar mai trebui acum PNL - scindarea. Decizia premierului, buna-rea, de a-si continua mandatul, n-ar mai trebui sa genereze atatea discutii, mai ales ca forurile de conducere ale PNL au decis incotro merg. Asa cum pentru Romania s-a considerat ca nu era momentul demisiei premierului - utila doar pentru anticipate, neagreate de 60% din romani -, tot asa putem spune ceva despre ideea despartirii functiei de prim-ministru de cea de presedinte de partid. Ar fi contra experientei tarilor cu indelungata viata partidica. Lucruri