interviu cu Teodor FROLU, co-managing partner, DC Communications, membru fondator al Asociaţiei Investitorilor din Centrul Istoric Înainte de 1989, pe Covaci, Şelari şi împrejurimi erau consignaţiile. Acolo se ducea omul să vîndă un obiect vechi ca să mai scoată un ban sau să scape de el din casă. Erau organizate oarecum pe domenii - într-una electrocasnice, într-alta covoare, într-alta piese de mobilier etc. Miroseau a praf şi a vechi, dar mulţi bucureşteni se duceau să le viziteze nu doar cu speranţa unui chilipir, ci şi pentru că semănau cu nişte mici muzee ad-hoc, în care puteai vedea alfel de mobilă ori de lămpi decît în magazinele "comerţului socialist". Se spunea atunci că, dacă aveai pile, de la consignaţie puteai cumpăra vreun video ori vreun casetofon confiscat la vamă. Un oarecare "duh" de afacere privată plutea de atunci prin zonă. Plus bişniţarii. După 1990, cei dintîi "privaţi" au fost tarabagiii cu blugi, bomboane turceşti şi ţigări. Slavă Domnului, tempi passati... Între timp, au apărut investitori autentici. Mai întîi, fiecare pentru el. Cînd Primăria a interzis circulaţia auto, au descoperit că împreună îşi pot apăra mai bine interesele. Şi au înfiinţat AICI - Asociaţia Investitorilor din Centrul Istoric. De ce în 15 ani nu s-a întîmplat nimic? Cred că motivul principal este proprietatea. Cît a fost la stat, proprietatea a fost nu doar prost administrată şi neglijată, ci şi de-a dreptul distrusă. Razele de schimbare au apărut o dată cu trecerea în proprietate privată a unor spaţii, prin retrocedare - deşi doar jumătate dintre ele au fost retrocedate. Ce e mult mai grav în momentul de faţă este că schimbarea de proprietate de la stat la privat s-a făcut foarte fragmentat: există proprietari care au cumpărat apartamente, proprietari de magazine care au cumpărat spaţii în ultimele luni, dar încă există imobile de stat sau spaţii în dispută. A doua prob