Pe vremea comunismului se spunea - si nu fara amaraciune - ca epoca geto-dacilor era mult mai cunoscuta romanilor decat epoca interbelica. Intr-adevar, despre trecutul indepartat puteai sa descoperi si sa dai publicitatii aproape orice. Trecutul recent, cum era, de pilda, trecutul interbelic, ramanea supus unor zeci si zeci de interdictii.
Oricat ar parea de ciudat, un lucru asemanator se petrece azi cu abordarea primilor ani post-decembristi. Despre trecutul mai mult sau mai putin indepartat care e, la ora actuala, epoca interbelica poti spune orice. Cu cat te apropii de prezent, intervin interdictii. Nu ale cenzurii oficiale, cum se intampla in anii comunismului, ci ale cenzurii interioare. Multe dintre personajele de prim rang ale primelor luni ale lui 1990 sunt in plina activitate. Abordarea timpului de care ne despart deja cincisprezece ani se confrunta cu tendinta de folosire a trecutului in interesele prezentului. Istoria recenta ramane, ca si pe vremea comunismului, teren de confruntari politice.
Si, totusi, s-ar cuveni sa ne intoarcem la primele luni de dupa caderea lui Ceausescu si cu instrumentele reci, neutre ale cercetarii stiintifice.
Pentru ca daca ne gandim bine, inceputurile lui 1990 sunt inceputurile tranzitiei social-politice, economice si morale de la socialism la capitalism. Iar cei cincisprezece ani scursi de atunci sunt atat de intensi in transformari incat ne putem referi la ianuarie, februarie, martie 1990 ca la un timp al istoriei departate.
Presupunand ca 1989 ar fi 1918, anul Marii Uniri, ne-am afla azi, prin raportare la anul prabusirii comunismului, in situatia romanilor din 1933. Cate evenimente nu s-au petrecut intre 1918 si 1933!
Presupunand ca 1989 ar fi 1945, anul de inceput al comunizarii, ne-am afla azi, in materie de timp trait intens, asemenea romanilor din 1960. Cata distanta intre Romania lui 1945
