Solutia „Stolojan” nu este nici politica, nici liberala. Insusi personajul, resuscitat de Valeriu Stoica de fiecare data cand PNL are probleme, nu este nici politician, nici liberal, ci un tehnocrat scos dintre cifre si teorii economice de conjuncturi speculate de altii pentru el.
De altfel, cariera postdecembrista a lui Stolojan este o succesiune de aparitii si disparitii. A fost numit premier de Ion Iliescu in locul lui Petre Roman, expulzat cu forta din Palatul Victoria de mineri. La finalul mandatului a plecat din tara la Banca Mondiala.
A revenit in 1996, doar pentru a sustine candidatura la presedintie a lui Ion Iliescu. S-a evaporat inca o data din peisaj, de data aceasta optand pentru un post de consultant la Tofan Grup.
In 2000, un val de simpatie populara, inteligent creat si manipulat de Vasile Secares si Vladimir Pasti - ex Grupul un Viitor pentru Romania, fosti ideologi ai PCR, FSN, ulterior ai partidului lui Teodor Melescanu - l-a readus in atentia publica, si de acolo direct in PNL.
A candidat la presedintie din partea liberalilor, a carei conducere a preluat-o si la care a renuntat in 2004 din motive de sanatate, o data cu a doua candidatura la presedintie.
Theodor Stolojan a fost dupa 1990 un fel de pompier chemat sa stinga incendiile politice. Receptat de populatie ca fiind deasupra jocurilor de culise, din afara sistemului politic, dispretuit pentru inselarea asteptarilor, a fost solutia ideala pentru a depasi perioadele de criza, dar nu a dus de la inceput pana la sfarsit nici un proiect politic.
Asa cum s-a intamplat si in cazul altui monetarist, Mugur Isarescu pus de Emil Constantinescu in fruntea guvernului de coalitie al CDR, PD si UDMR.
Tehnocratul absolut, omul reformei din interiorul sistemului, Stolojan a fascinat si fascineaza tocmai prin discursul dezideolo
