Laptele de pasare este un vechi desert romanesc. Numele i-a fost dat din pricina combinatiei de oua de pasare si lapte. Rezultatul este o crema delicioasa, a carei reteta adevarata o mai stiu doar batranele gospodine.
Intr-un caiet vechi de retete, cu filele ingalbenite de vreme, am descoperit laptele de pasare. Scrisul cu litere mari, lucirile vinetii ale creionului chimic tradau mana unei femei de la mijlocul secolului trecut, preocupata mai cu seama de treburile gospodaresti. Am indraznit sa iau caietul cu mine, cu grija sa nu desprind foile si, coborand din podul bunicii, m-am indreptat catre bucatarie.
Voiam sa prepar desertul de care mai auzisem vag cu ceva ani in urma. Am luat cele de trebuinta, le-am insirat pe masa, cu gandul sa ii surprind pe toti ai casei.
Eram atat de prinsa de intentia mea, incat nici nu am auzit-o pe bunica intrand in odaia joasa, pe care ea o numeste bucatarie. Cand i-am spus ce vreau sa fac a zambit si m-a rugat sa o las pe ea, pentru ca reteta aceasta are secretul ei.
MINUNEA. "Ai nevoie de lapte - neindoit cu apa si, daca se poate, abia muls - , o cana cu zahar, 5 oua foarte proaspete, esenta de vanilie si putina coaja de lamaie. Laptele il pui intr-o cratita pe foc si amesteci cu grija ca sa nu se prinda si sa capete gust de ars. Cand e gata, il lasi pe marginea plitei, ca sa nu se raceasca prea tare. Apoi, separi galbenusurile de albusuri. Intr-un vas, galbenusurile se amesteca bine cu jumatate de cana de zahar, cu putin lapte fierbinte, cu vanilia si coaja de lamaie rasa. Amesteci mereu, adaugand cate putin din restul de lapte. Vasul se tine 5 minute pe foc mic, dar trebuie sa ai grija sa nu se afume. In alt vas pui o cana de apa la fiert. Bati albusurile spuma, apoi adaugi si restul de zahar si bati in continuare pana ce se topeste zaharul.
Dupa aceea, iei cate putin cu o lingura si pui in apa cloco
