Examen de onoare
Bucurie mare pe unele figuri triste ale scenei politice romanesti. Doamna Mona Musca, ministru al Culturii, vicepresedinte al PNL, si-a anuntat demisia din ambele functii.
Fara discutie, si guvernul Romaniei, si Partidul National Liberal au de pierdut din aceasta demisie. Mona Musca e un om de cultura, un om de travaliu, un om politic de exceptie. Si, foarte important, in spatele ei nu se afla coterii interesate, sprijin negociat, pasiuni influente. In spatele Monei Musca se afla doar propria ei persoana. Propria sa imagine de om care sfinteste locul.
Pe multi a mai incurcat Mona Musca prin tot ce a facut de-a lungul ultimilor ani. I-a incurcat pe adversarii politici, cei de la PSD, prin modul in care a stiut sa lupte in arena politica, prin bunul simt al argumentelor ce-i sustineau crezul, prin imaginea imaculata a unei persoane de veritabila structura si statura europeana. I-a incurcat crunt si pe unii colegi de partid, de regula dintre cei mai influenti, spunandu-le deschis si fara ocolisuri ce gandeste ea despre fatarnicie, necinste, incompetenta.
Cu aproape doi ani in urma, un sondaj arata ca Mona Musca este cea mai cunoscuta femeie din Romania. Scriam la acea vreme ca, iata, se intampla ceva ce tine de mult-dorita normalitate: cineva este apreciat in aceasta tara pentru bunul simt, moralitate, cultura. Recent, alte sondaje reiterau concluziile din 2003. In ochii romanilor, in inima lor, in mintea lor, Mona Musca a devenit cineva apropiat.
Sigur, e deranjant.
Pentru unii.
Sigur, s-au gasit – spuneam mai devreme – suficienti indivizi sa-si frece mainile de bucurie. Nu e putin lucru, daca te stii un nemernic, sa nu mai ai in coasta un om care sa te admonesteze la fiecare marsavie. Genul acesta de oameni a receptat gestul Doamnei Mona Musca drept o victorie personala. In timp ce premierul
