Pe Muntele Tabor, Dumnezeu Tatal a marturisit despre Iisus: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati!" (Matei 17, 5).
Iisus se afla impreuna cu ucenicii in Cezareea lui Filip, si pentru ca multi erau nedumeriti in legatura cu El, i-a intrebat: "Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?". Iar apostolii ziceau: "Doamne, unii zic ca Tu esti Ilie, altii zic ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din proroci (Matei 16, 13-14)". Dorind sa scoata mintea ucenicilor sai din ceata in care se afla, Hristos a luat cu el pe Petru, Iacov si Ioan si au urcat pe varful Muntelui Tabor.
GLASUL TATALUI. Povestesc evangheliile ca ajunsi sus si fiind obositi de drum, apostolii au adormit, iar cand s-au trezit au vazut fata Domnului stralucind mai mult decat soarele, iar hainele Lui mai albe decat lumina. Si in timp ce erau inspaimantati foarte tare, au vazut ca Iisus vorbea cu Moise si cu Ilie. Petru, Iacov si Ioan, imbatati si cutremurati de lumina aceea puternica, erau cu fata la pamant cand s-a auzit un glas de sus: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati!" (Matei 17, 5). Parintele Cleopa Ilie spune intr-o predica despre mirarea apostolilor: "Iar ei au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-i Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie; Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel Care a dat lege lui Moise, pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi proroci, ca El este Dumnezeul prorocilor si nu unul din prooroci. Ceea ce se vedea pe Tabor nu era lumina creata, ci necreata, lumina care izvora din dumnezeirea Lui si era slava fiintei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu". Prin Schimbarea la fata a Mantuitorului "nu s-a facut luminarea dinafara, ci dinauntru, adica Hristos nu Se lumineaza de
