„Minima Moralia”.

Nu inteleg de ce Mona Musca ne este prezentata ca fiind singurul barbat politic al tarii. In primul rand ea este o femeie (bineinteles ca am inteles metafora) si se poarta ca atare; multi numesc acest tip de femeie tata.

Obiceiul de a-ti spala rufele in public, sau in lumea noastra supra mediatizata de a plange la televizor, este caracteristic unei tate. Un act de constiinta, in cazul in care avem de-a face cu asa ceva, nu este destinat publicului larg, este un act de ardere interioara.

De ce Andrei Plesu atunci cand a plecat din functia de consilier al presedintelui nu a plans in public? Am putea crede ca are o reprezentare corecta a actului de constiinta si nu ne inselam.

Ce nu mai inteleg este de ce Mona Musca este prezentata ca un model de conduita morala atunci cand cu fiecare fraza pe care o rostea la televizor, demola un partid pe care pretinde ca l-a iubit, sau il mai iubeste.

Ce fel de conflicte interioare zac in mintea doamnei ministru astfel incat sa nu inteleaga pozitia in care se afla? Nu inteleg de ce analisti politici, vectori de opinie si alte elite ne prezinta demisia doamnei ministru ca fiind un model de comportament politic.

Efectul pe termen lung al emisiunilor gen „Iarta-ma”, „Surprize, Surprize” si alte fineturi este de netagaduit, astfel, in timp rationamentele sunt corecte in functie de nivelul extazului, intelegerea este direct proportionala cu schimonoseala de pe micul ecran si actul politic este corect daca plangem cu totii. „Minima Moralia”.

Nu inteleg de ce Mona Musca ne este prezentata ca fiind singurul barbat politic al tarii. In primul rand ea este o femeie (bineinteles ca am inteles metafora) si se poarta ca