Cliseul din titlul acestui articol nu se refera la vreo convertire religioasa a premierului, ci doar la prefacerile comportamentale vizibile ale celui care (inca mai) conduce guvernul Romaniei.

Spun cliseu pentru ca sintagma "schimbarea la fata" are o lunga traditie in publicistica politica autohtona. Primul care a folosit-o a fost Emil Cioran, in titlul unei carti de senzatie (Schimbarea la fata a Romaniei), publicata pe vremea cand deja avea simpatii legionare. Cand a republicat, dupa 1989, cartea in Romania, la Humanitas, lui Cioran i-a fost cam rusine de pasajele rasiste, antisemite, extremist-nationaliste, asa ca a gasit intelegere din partea editorului si le-a autocenzurat. Sintagma a fost folosita cam in legatura cu toti liderii postcomunisti influenti (de la Ion Iliescu la Corneliu Vadim Tudor), dar nu pe deplin justificat. In ceea ce-l priveste pe Calin Popescu Tariceanu, exista puzderie de semnale ca a trecut printr-o prefacere.

Chibitii din jurul lui Tariceanu s-au cam suparat cand sesizam acum cateva luni ca fostul dandy liberal este pus intr-o postura pentru care nu se stie daca este pregatit. Om sensibil, dar influentabil, noul premier a fost perceput de multi ca un fel de "om de paie", o "marioneta" a lui Stolojan (de pe urma retragerii caruia a beneficiat) si Basescu. Nimeni nu credea ca premierul va indrazni sa miste in front si sa-i incurce socotelile presedintelui-jucator privind alegerile anticipate. Liberalul insa daduse semne de mai multa vreme ca gandeste altfel decat "democratul" de la Cotroceni. El a afirmat in repetate randuri ca prioritatile guvernului pe care il conduce sunt guvernarea si integrarea europeana, in raport cu care ipoteza anticipatelor i se parea inoportuna. Ocupat intr-adevar cu respectivele prioritati, Tariceanu nu prea a dat atentie scenariilor lansate in presa. Cand s-a intors din vizita in Grecia, reacti