Banca Mondiala: „Multe companii romanesti se bazeaza pe neplata obligatiilor pentru a-si finanta activitatea, si nu pe credit bancar”.
Celei mai slabe intermedieri din Noua Europa ii corespund cele mai mari arierate, cea mai consistenta economie subterana si cea mai intinsa zona de autoconsum.
Daca o multime de companii romanesti merg inainte din datorii la utilitati, din taxe neplatite, din credite neachitate si din subventii, din debite care in multe cazuri depasesc valoarea activelor, rezulta un bilant national umflat artificial.
Avem doua categorii de credite, unul cu dobanda dintr-o singura cifra - ZERO -, altul cu rate de 13-18%. Pe care-l alegem? Evident, pe primul!. De aceeasi parere este si Banca Mondiala: „Multe companii romanesti se bazeaza pe neplata obligatiilor pentru a-si finanta activitatea, si nu pe credit bancar”.
Dar problema se poate prezenta si din alta perspectiva. Sa zicem ca cineva are o frizerie unde nimeni nu verifica daca tunde 20 sau 30 de clienti pe zi. Ce face? Trece pe raboj 20 sau 30? Scrie in acte ca a tuns 10, si la anul, cu banii “economisiti”, isi deschide o gogoserie, fara sa mai aiba nevoie de credit de la banca.
Frizeria si gogoseria din enuntul nostru pot fi inlocuite lejer cu ferma piscicola si exploatatia forestiera. Cu mentiunea ca in aceste cazuri e nevoie si de protectie politica.
Iata un exemplu care demonstreaza de ce intermedierea financiara din Romania se gaseste la jumatate din media noilor membre UE, adica la numai 17,5% din PIB.
Iar daca ne uitam prin curtile vecinilor, observam ca suntem ultimii in Noua Europa. In spatele ungurilor (45,7% din PIB), cehilor (32,3%) si slovacilor (29,9%), al polonezilor (28,7%), chiar si al bulgarilor (27,5%).
Pai atunci, daca nivelul creditului raportat la PIB e atat de mic, incat e nevoie d
