La trecerea de la vara la toamna, Calendarul popular pastreaza amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bisericii Crestine au suprapus moartea (adormirea) si nasterea Fecioarei Maria.
Inversand evenimentele care deschid si inchid viata Sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica Crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica, ajunsa la varsta senectutii - Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica. Desi textele religioase indeamna sa ne bucuram la nasterea Fecioarei Maria, romanii intampina cu mai multa bucurie celebrarea mortii nascatoarei de Dumnezeu: Santamaria Mare.
MARIILE. Fecioara Maria este identificata in Panteonul romanesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica). Importanta calendaristica a Santamariei Mari este subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august-14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, de praznicele de pomenire a mortilor si pomenile date pentru cei in viata. Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semanaturile de toamna, "campanie de semanat" determinata de batrani prin observarea, incepand cu noaptea de Sanziene 23 / 24 iunie, evolutiei pe cer a constelatiei Gainusei. Acum se incheia varatul oilor la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamaria / Te-ai p⦠in palarie!), se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei, in sudul tarii se angajau pandarii la
