Cand fiul meu m-a sunat propunandu-mi sa "infiez" un pisoi cu care sa ne ocupam in orele "prea libere" de dupa pensionare, eu si sotul meu n-am fost prea incantati.
Locuind la bloc, ne-am spus ca niciodata o pisica nu va avea viata aceea libera pe care noi o cunosteam din copilarie, fiecare din noi traind la tara, in curti pline de pasari si animale. Dar am fost usor de convins, cand ne-a fost descris Corado, un pisoi negru taciune, cu ochi verzi, jucaus, si cu o alura deosebita. Auzisem ca pisicile negre poarta noroc casei care le gazduieste, desi superstitiosii sunt de alta parere.
Am venit acasa cu un ghemotoc minunat, de care m-am simtit atasata de cum l-am primit in brate. Inspectia facuta in apartamentul nostru l-a facut sa se simta bine si, din acel moment, aceasta "minune neagra" a facut parte din familie si chiar ne-a purtat noroc.
Comic este faptul ca nazdravanul Corado era fetita. I-am zis atunci Fata, si de aici toate alintarile au dus la definitivul Tuturone, Tuturica.
Era a noastra si am avut-o alaturi aproape 13 ani, cu zile si nopti de neuitat, cu ghidusii pe care numai ea stia sa le inventeze, cu deplasari cu trenul si masina. Ea a incantat anii frumosi ai copilariei celor doua nepotele, care se topeau de dragul ei, in vacante, sau la ele acasa, unde Tuturone a fost foarte mult prezenta.
Cu cateva luni in urma, sotul meu a decedat in urma unei suferinte nemeritate. Pisica a fost cea care a presimtit nenorocirea si ne-a trezit agitata, cand la spital sotul meu se despartea de viata, iar apoi l-a cautat peste tot si i-a simtit lipsa, suferind langa mine.
Ea mi-a fost alaturi in clipele de tristete. Cand plangeam si ma coplesea deznadejdea, isi punea capul pe pieptul meu si ma privea in ochi, parca spunandu-mi "eu sunt cu tine".
Dar n-au trecut zile prea multe si suferinta s-a abatut si asupra nevinovatei fiint
