Dumitru Sechelariu e liber. Si precis ca nu intelege de ce a trebuit sa stea in arest preventiv, din moment ce e convins ca a comis crima perfecta. Pe undeva, el are dreptate: statul se dovedeste incapabil sa lupte cu ceea ce se numeste „aparenta de legalitate“.
Dramoleta lui Sechelariu isi are cauzele intr-o afacere nestingherita de procurori vreme de patru-cinci ani: schimburile de terenuri in urma carora protipendada locala, cu primarul in frunte, s-a instapinit pe cele mai bune zone centrale din Bacau, in schimbul carora municipalitatea a primit pirloage pe la periferie. Iata, in mare, care era tehnologia.
Un stab, un smecher, un client politic punea ochii pe un teren central, aflat in proprietatea Primariei. Primul pas: cumpara pe la periferie un teren de la niste amarasteni care, cind nu erau santajati si hartuiti chiar de primar, erau, oricum, bucurosi de ceva gologani luati pe un teren altminteri fara perspectiva.
Al doilea pas: smecherul cerea Primariei schimbarea terenului proaspat cumparat cu cel pe care pusese ochii. Legea spunea ca schimburile de terenuri intre municipalitate si persoane fizice se fac „pe baza de expertiza insusita de Consiliul Local“ - fara sa precizeze cine executa si, mai ales, cine plateste expertiza.
S-a gasit, asadar, un expert particular care, platit de smecher, facea al treilea pas: din jocul indicilor si al coeficientilor, expertiza demonstra, intotdeauna, ca terenul periferic este un pic mai valoros decit cel din centru – adica, aparent, municipalitatea iesea in cistig.
Pasul patru era depunerea documentatiei la Primarie si redactarea proiectului de hotarire prin care se aproba schimbul. Ultimul pas insemna aprobarea proiectului de catre consilierii locali, convinsi, intotdeauna, ca schimbul este „oportun si benefic pentru comunitate“. Si erau convinsi atit prin direc
