Se numara printre cei mai vechi 200 de oameni ramasi din fostul Combinat Petrochimic Navodari la Rompetrol Rafinare (Petromidia). S-a angajat aici ca inginer stagiar in 1978, iar acum este presedintele Consiliului de Administratie. Si are o vorba pentru tinerii de pe platforma, dependenti de calculator: "Ochii la cer, capul in pamant".
Sandu Nicolcioiu isi traieste a doua tinerete la Petromidia. Si pe prima tot aici si-a petrecut-o. Are si acum bine fixata in minte data cand a intrat in paine, la combinat: 1 aprilie 1978.
A fost anul in care au inceput lucrarile la instalatia de distilare primara. Venea de la Arpechim Pitesti, primul sau loc de munca dupa absolvirea Facultatii de Petrol si Gaze.
Cand s-a angajat la combinat lucrarile incepusera de doi ani. Nicolae Ceausescu personal batuse primul tarus la 9 iulie 1976. Amplasarea combinatului la Navodari nu a fost aleasa din prima, povesteste Sandu Nicolcioiu.
S-a stabilit dupa un survol cu elicopterul. Intrasera in competitie Cumpana, Cernavoda, Valul lui Traian, Navodari.
Pentru ca nu se sacrifica teren agricol si pentru ca era foarte aproape de Marea Neagra, s-a ales Navodariul. Era numai mlastina, dar s-a facut umplutura de teren. Din toata suprafata de 480 de hectare pe care o ocupa combinatul, 37 de hectare au fost recuperate din mare.
S-a muncit mult la asigurarea stabilitatii terenului de sub Petromidia, astfel ca intreaga constructie rezista la un cutremur de noua grade pe scara Richter.
Orasul
Cand au inceput lucrarile la combinat, orasul Navodari avea vreo 6.000 de locuitori si cateva blocuri. A urmat insa un bum al locuintelor si al numarului de locuitori.
Pentru a-i atrage sa lucreze la combinat, oamenilor li se asigurau case. Si au venit de la Pitesti, Ploiesti, Borzesti, Marghita, Suplacu de Barcau.
