Dan Puric a jucat in fata a 5.500 de spectatori sambata, in a doua seara a Festivalului de Arta Medievala de la Sighisoara, desfasurat weekendul trecut.

A cucerit fara vorbe publicul tanar: prin pantomima, teatru si dans imbinate cu miscari din artele martiale, step, dans popular romanesc. A parodiat, a improvizat si, dupa doua ore de one-man-show, aproape s-a prabusit pe scena de oboseala. „Nu m-am prabusit, m-am inchinat”, a explicat artistul mai tarziu.

Cum vi s-a parut aceasta editie a festivalului?

Dan Puric: Cred ca este cea mai buna editie de pana acum. Tanarul regizor Radu Olareanu, directorul artistic, a pus mult suflet si s-a implicat mult in organizare.

Olareanu m-a convins sa vin aici, pentru ca in ultimii ani festivalul s-a degradat foarte mult si nu prea mai voiam sa vin. Domnul Olareanu a inceput bine, dar mai are tomberoane de curatat. A adus tineri la conferinte stiintifice.

Nu au mai fost drogati printre ziduri si nici cretinoizi pe banda, ca in anii trecuti. Cetatea asta devenise o mare manea, care se numea festival medieval.

Cum a fost publicul anul acesta?

Sunt bucuros ca in publicul de la Sighisoara, in pofida procesului de mitocanizare la care e supus de televiziunile din Romania, a ramas o dimensiune curata si neintinata.

Publicul a fost talentat in seara asta si am simtit ca efortul meu nu a fost in zadar. Spectacolele mele sunt terapeutice. Valoarea adevarata e intoleranta fata de ceea ce nu e arta adevarata. Trebuie sa existe o aristocratie a valorii si sa nu mai toleram kitsch-urile.

Daca ar mai exista un Toma Caragiu, un Dem Radulescu, un Amza Pellea, tinerii ar mai avea niste modele. Istoria se rescrie si prin noi, artistii.

Care au fost deficientele de organizare a spectacolului?

Am avut o problema cu scena, iar lumina a fost disc