Teoretic, o tara participanta la programele comunitare poate atrage finantari de cel putin doua ori mai mari decat suma pe care o cotizeaza. Acesta este, poate, cazul altor tari, dar, cu siguranta, nu si al Romaniei. Dupa mai bine de trei ani de plati consistente la bugetul comun al acestor programe, fondurile care s-au intors in Romania nici macar nu acopera valoarea acestei “taxe”. Tara noastra a intrat in schema programelor comunitare de cativa ani, de cand au fost acceptate s
Teoretic, o tara participanta la programele comunitare poate atrage finantari de cel putin doua ori mai mari decat suma pe care o cotizeaza. Acesta este, poate, cazul altor tari, dar, cu siguranta, nu si al Romaniei. Dupa mai bine de trei ani de plati consistente la bugetul comun al acestor programe, fondurile care s-au intors in Romania nici macar nu acopera valoarea acestei “taxe”.
Tara noastra a intrat in schema programelor comunitare de cativa ani, de cand au fost acceptate si statele candidate la integrare sa se “bata” in proiecte pe picior egal cu cele membre UE.
Pana anul acesta, oficialii romani au fost de acord sa semneze participarea la toate programele comunitare la care au avut posibilitatea. Odata semnat, un memorandum de finantare angajeaza o cotizatie de la bugetul de stat. La aceasta suma se adauga tot atatia bani din fondurile Phare, impreuna realizand ceea ce se numeste “contributia Romaniei” la un anumit program. Suma respectiva nu mai poate fi modificata, ea urmand sa fie platita catre UE fie ca depui, fie ca nu depui proiecte in cadrul schemei respective.
Per total, ne-am angajat deja sa platim circa 120 de milioane de euro pentru programele aflate in desfasurare. Daca luam in calcul si fondurile Phare, asa cum se socoteste oficial, platim de fapt 240 de milioane. Este vorba de 19 programe, in prezent, dintre c
