Li s-a refuzat dreptul la o viata normala atunci cand au fost abandonati pe un pat rece de spital, cu miros de iod si de spirt, pe care nu-l vor uita niciodata. Li s-a refuzat dreptul de a creste Li s-a refuzat dreptul la o viata normala atunci cand au fost abandonati pe un pat rece de spital, cu miros de iod si de spirt, pe care nu-l vor uita niciodata. Li s-a refuzat dreptul de a creste intr-o familie. Din copilaria lor isi amintesc doar de dosare, anchete sociale si expertize. Copiii abandonati incearca din rasputeri sa-si gaseasca locul lor in complicata societate romaneasca. Ar vrea sa-si faca o casa, sa-si intemeieze o familie, sa-si imagineze ca, prin asta, parintii lor de nicaieri ar putea fi mandri de ei.

"Cand am vazut-o pe mama, n-am simtit nimic!"

"Eu sunt copil abandonat. Aveam trei ani cand mama m-a lasat la Maternitatea de copii Calarasi. Am trait apoi la Centrul de copii din sectorul 3. Nu mi-am cunoscut tatal niciodata. Pe mama am vazut-o abia cand eram in clasa a opta si n-am simtit nimic. Absolut nimic. Mi se parea o straina. Mi-o inchipuiam altfel". Aceste vorbe ii apartin unui tanar nevinovat care n-a cunoscut niciodata ce inseamna mangaierea mamei, palmele ei stergandu-i obrajii de lacrimi, glasul puternic al tatalui. N-a stiut ce inseamna o familie adevarata. Cu toate acestea, baiatul abandonat printre straini si crescut de stat in centre speciale pentru copii a inteles ca trebuie sa lupte singur pentru a reusi in viata. Niculae Dragomir are 23 de ani si e student in anul V la Inginerie Manageriala in cadrul Universitatii Ecologice din Bucuresti. A luat nota 8,20 la bacalaureat si asa a reusit sa intre la facultate pe locurile fara taxa. Pana acum, a primit doua burse de merit si numeroase aprecieri din partea profesorilor lui. Intre timp, munceste. Lucreaza ca supraveghetor de noapte chiar la centrul de copii unde a crescut. E u