Datele furnizate de CNA, referitoare la patronii din audiovizual sunt de-a dreptul socante. Practic, nu exista zona a tarii in care sa nu fie macar un politician stapan pe un post de radio sau Datele furnizate de CNA, referitoare la patronii din audiovizual sunt de-a dreptul socante. Practic, nu exista zona a tarii in care sa nu fie macar un politician stapan pe un post de radio sau tv. De la imperii media la posturi locale, totul pare a avea o legatura cu politicul. Pana si cele doua institutii publice surori, radioul si televiziunea, sunt in aceeasi zona de influenta, cu toate ca, principial, ar fi trebuit sa ramana in afara ei. Aproape ca se poate vorbi de o fascinatie a actorilor din zona politicului fata de aria media, combinata cu dorinta lor excesiva de a fi stapani pe informatie. Inclinatia politicienilor de a controla televiziunile, ziarele sau radiourile nu este de ieri, de azi. Intotdeauna, ei au incercat, pe diverse cai, sa prinda un loc mai in fata in buletinele de stiri. Se vede ca unii, mai smecheri, s-au orientat direct catre achizitiile media, cautand, in acest fel, sa-si satisfaca, pe de-o parte, dorintele personale de mediatizare, pe de alta sa capete o pozitionare mai buna in relatiile cu mediul politic si cel de afaceri. Intotdeauna un post de radio sau tv local e un troc bun intr-o campanie, de exemplu. Pe de alta parte, un mijloc media este si o arma de temut in lupta cu adversarii. Pentru presa aceasta stare de fapt nu este una imbucuratoare. De bine, de rau, media ramane, in continuare, o institutie cu o cota mai mare de incredere decat politicienii. S-ar putea ca exact acesta sa fie principalul motiv de implicare patronala a politicienilor in presa. Sondajele de opinie arata ca, in continuare, clasa politica este in josul clasamentului, indiferent de schimbarile electorale. Prin achizitionarea de mijloace media s-a sperat intr-un transf