- Editorial - nr. 150 / 2 August, 2005 In ciuda aparentelor, lucrurile in politica romaneasca nu merg precum s-ar astepta principalii actori ai scenei. Pe de-o parte, primul ministru, macinat de propriile sale indecizii, care au generat nemultumiri intre liberali, se vede aratat, vrand, nevrand, cu degetul, ca fiind un om care, pare-se, poarta o palarie prea mare pentru scaunul pe care-l ocupa. A fost nevoie ca presedintele Traian Basescu sa imbrace haina omului simplu, sa redevina marinarul de toate zilele pentru cateva vizite in zonele sinistrate ale Moldovei, pentru a-l determina, indirect, pe domnul Tariceanu sa inteleaga un elementar lucru, anume acela ca legatura cu oamenii trebuie construita, in timp si cu rabdare, pe intelesul napastuitilor, daca mai vrei sa ai parte de voturile lor. Timp in care, incolonati si ascultatori precum matrozii pe nava, democratii nu ies din cuvantul presedintelui Basescu, desi omul nu face politica, nu se amesteca in viata partidelor, ca asa ii cere Constitutia, dar sta, cum se zice, la cotitura si, precum a declarat, are intentia sa-i taxeze pe cei care, in ciuda faptului ca si-au jurat credinta, slabesc pe zi ce trece Alianta D.A. Multi se intreaba acum care Dreptate, care Adevar, cand ei vad si simt pe propria lor piele ca lucrurile nu merg bine, ca traiul e tot mai mult o cazna, ca zilele devin o povara tot mai greu de dus, pe cand, din perspectiva politicienilor, Romania este pe calea cea buna, a drumului care duce spre U.E. Greu de crezut ca drumul este cu adevarat cel bun, din moment ce pana acum nu s-a auzit de procese in care baroni, rechini, nababi ori cum s-or mai numi ei, sa-si fi gasit adaposturi, pentru ani buni, dincolo de zabrelele inchisorilor, pentru netrebniciile lor. Pana la urma, fie legile cat de bune, si ma refer la cele care privesc proprietatea si Reforma in Justitie, daca nu are cine sa le aplice