Cererea mare si rezervele reduse la nivel global au impins pretul petrolului la cote record. Marile companii si-au permis sa investeasca in extindere si dezvoltare, fara a afecta buzunarele actionarilor. Din contra, in ultimii ani, pretul actiunilor si dividendele acordate de marile companii petroliere au inregistrat recorduri istorice. Exista insa nori la orizont pentru greii industriei petroliere. Analistii anunta ca, pe termen mediu, costurile de productie vor creste, pe masura ce rezervele

Cererea mare si rezervele reduse la nivel global au impins pretul petrolului la cote record. Marile companii si-au permis sa investeasca in extindere si dezvoltare, fara a afecta buzunarele actionarilor. Din contra, in ultimii ani, pretul actiunilor si dividendele acordate de marile companii petroliere au inregistrat recorduri istorice. Exista insa nori la orizont pentru greii industriei petroliere.

Analistii anunta ca, pe termen mediu, costurile de productie vor creste, pe masura ce rezervele se vor imputina. Mai mult, accesul la noi resurse este de multe ori limitat politic, iar concurentii de talie mica si medie din Occident devin tot mai agresivi pe piata internationala. Cele cinci companii de top – Exxon Mobil, BP, Royal Dutch/Shell, Chevron Texaco si Total – care detin mai mult de 50% din piata, se zbat acum sa domine o piata aflata in plina schimbare.

Desi au cea mai mare acoperire asupra bazinelor de hidrocarburi din afara Orientului Mijlociu, rezervele lor au scazut in timp, mai ales in America de Nord si nord-vestul Europei, de unde isi asigura jumatate din productia de hidrocarburi. Aici, costurile de productie au urcat constant, in zone ca Marea Nordului acestea crescand cu 42% in cinci ani.

In plus, accesul la zacaminte a devenit din ce in ce mai dificil. In Orientul Mijlociu, care detine jumatate din rezerva