Un turist din Monte Carlo, care ar fi urmarit din camera de hotel emisiunea cu pricina, mai ca ar fi apelat la cutia cu servetele, pentru a-si sterge ochii inlacrimati.

Duminica seara, Ion Iliescu ni s-a infatisat costumat in batran intelept, care, detasat de relele lumii, priveste inapoi cu mandrie.

Eugenia Voda, gazda emisiunii „Profesionistii”, l-a plimbat pe cel mai longeviv chirias de la Cotroceni printre amintiri.

Copilaria din casele din paianta, cu pamant si rogojini pe jos, petrecuta departe de parinti; imaginea mamei, care nu l-a sarutat niciodata, si a unui tata, langa care a stat doar 3 ani, dar care era idolatrizat in familie, sunt fragmentele unui inceput de viata care nu prevestea nimic glorios.

Cu toate astea, destinul avea pregatit pentru Ion Iliescu un viitor incarcat de realizari. Poate ca una dintre chei este entuziasmul cu care viitorul politician de prima liga s-a implicat in proiectele pe care i le-a rezervat viata.

„De regula, pun pasiune in ceea ce fac”. A pus pasiune in relatiile interumane. „Am avut, structural, o anumita deschidere catre dialog”.

Toata lumea si-l aminteste pe cel cu minerii, in care li s-a aratat recunoscator pentru interventia atat de prompta si eficienta la „capatanile seci“ din Piata Universitatii.

Cu atata pasiune s-a daruit cauzei politice, incat recunoaste ca viata de familie a avut de suferit: „Fara indoiala, mai mult am petrecut in sedinte decat cu sotia mea”.

Dar a avut noroc de o partenera de viata care l-a inteles si l-a sustinut. A crezut ca va avea parte de aceeasi sustinere, pana la final, din partea celor carora le-a fost, in PSD, mai mult decat un tovaras de drum: „un tutore”.

Dar recunostinta n-a fost punctul forte al invataceilor, astfel ca, la congresul partidului din aprilie 2005, Ion Iliescu a fost d