ISTORIA MEDICINEI Infiintarea invatamantului farmaceutic in Romania este legata de numele doctorului Carol Davila. El deschide, la 4 decembrie 1855, Scoala de Mica Chirurgie sau de Felceri in Spitalul Ostirii de la Mihai Voda, unde erau pregatiti numai cativa elevi farmacisti. Interesul pentru acest domeniu il determina insa ca la scurta vreme (16 august 1858) sa intemeieze Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, cu 110 elevi, dintre care 20 urmau cursurile de Farmacie. Preocuparile pentru invatamantul farmaceutic capata amploare, mai ales dupa 1880, stradaniile doctorului Carol Davila avand un rol important in acest proces. La fel de preocupat de domeniul farmaceutic s-a dovedit si profesorul Stefan Minovici, care in 1898 ridica invatamantul farmaceutic la rang universitar, desprinzandu-se astfel de tutela Facultatii de Medicina.
Absolventii puteau obtine titlul academic de farmacist, fiind infiintat totodata doctoratul in farmacie.
Consiliul Facultatii de Medicina de la acea vreme dorea separarea invatamantului farmaceutic de cel medical, motiv pentru care el cere construirea unei Facultati de Farmacie independente, in 1914. Primul razboi mondial amana aparitia Facultatii de Farmacie.
Independenta 1923 este anul care marcheaza un moment crucial in istoria facultatii: prin eforturile sustinute ale profesorului Stefan Minovici au fost deschise primele cursuri ale Facultatii de Farmacie independente de Facultatea de Medicina, cu sediul in Universitatea Bucuresti. La inceput, Facultatea de Farmacie avea patru catedre: Farmacie Chimica si Galenica (prof. Mihail Georgescu), Chimie Analitica (prof. Stefan Minovici), Botanica Farmaceutica (prof. Theodor Solacolu) si Analiza Alimentelor si Bauturilor (prof. Ion Vintilescu). Planul de invatamant prevedea atunci trei ani de studii in facultate si doi ani de stagiu in farmacie.
Dupa un timp, el
