Lipsa de capacitate strategica a Aliantei D.A. se vede si la guvernare, si in managementul coalitiei. Multe ar fi rezolvat alegerile anticipate, dar asta nu. Ca sa nu involueze, Alianta trebuie sa se reformeze si sa reformeze si guvernul. Acum. Indiferent de orarul inundatiilor si caniculelor. Dar poate oare? Ultimele evenimente politice au fost atat de confuze, incat unele deslusiri si analize devin necesare ca sa intelegem care este miza reala a ceea ce vedem sub ochii nostri, in pseudocrize create de mass-media, care acopera prost probleme cronice reale. In imediat, criza a fost provocata de managementul defectuos al comunicatiei publice fata de inundatii. Calin Popescu Tariceanu se vedea proiectat peste noapte in principalul perdant al unor anticipate, si s-a repliat strategic, lasandu-i balta pe aliati, presedinte, presa favorabila lui si electoratul Aliantei. Nu insa si pe propriul sau partid nereformat, unde interesele proprii s-au coalizat pentru a-l apara.

Opinia publica, minus opozitia, a preferat sa-l condamne pe Tariceanu, desi cum s-ar fi incheiat alegerile anticipate nimeni nu stie. Consecintele deciziei sale se produc sub ochii nostri. Impactul asupra capacitatii Aliantei de a functiona armonios este cel mai important: a aparut o fisura intre presedinte si premier, intre cele doua partide. Dar despre consecintele politice se vorbeste si se scrie in exces. In textul de fata vreau sa vorbesc despre alte consecinte, cele asupra guvernarii si capacitatii de a guverna. In sanul guvernarii de centru-dreapta exista trei procese majore care se petrec sau ar trebui sa se petreaca, in afara managementului vietii de zi cu zi si a crizelor. Trebuie sa vedem care este starea lor actuala pentru a vedea cum sunt influentate de situatia anticipatelor si a relatiilor din coalitie. Acestea sunt procesul de innoire a elitei politice si administrative, europenizare