Un pericol iminent vara

Leptospirozele sunt zoonoze cu focalitate natural caracterizate clinic prin febră, frisoane, afectare meningiană, hepatică şi renală. Ocazional poate fi prezentă conjunctivita, erupţii cutanate, manifestări pulmonare. Perioada de incubaţie este de 7-14 (limite 2-21 de zile). Durata bolii este de la câteva zile la 3 săptămâni, putând îmbrăca forme de gravitate diferită, de la infecţia inaparentă clinic până la forme grave, letale.

Rezistenţa speciilor patogene în mediul extern este mare în condiţii de umiditate, la adăpost de lumina solară, la temperaturi joase, unde nu rezistă la uscăciune, dar sunt rapid distruse la temperatura de 60 grade, în apa clocotită sau în medii acide. Leptospirele sunt sensibile la penicilină, streptomicină, tetraciclină, eritromicină.

Rezervorul natural de leptospire este reprezentat de rozătoarele sălbatice, care pot fi gazde pentru multiple serotipuri, pe care le elimină perioade îndelungate de timp prin urină, contaminând solul, apa, suprafeţele, obiecte, alimente. Rozătoarele şi mamiferele domestice se infectează cu uşurinţă prin intermediul furajelor, a apelor de suprafaţă contaminate şi a solului contaminat.

Contactul cu animale bolnave sau cu produse animale provenind de la acestea – carne contaminată, organe, în special rinichii -, cu apa de suprafaţă din bazine naturale sau artificiale, contaminată cu urină de rozătoare, solul mlăştinos de pe lângă crescătoriile de animale, contaminat cu urina animalelor bolnave, toate intervin atât în transmiterea bolii printre animale, cât şi la om. Alimentele şi obiectele contaminate ocazionează transmiterea pe cale digestivă a leptospirelor.

Tratamentul se efectuează numai în condiţii de spitalizare. Cu cât spitalizarea e mai precoce cu atât rezultatele tratamentului sunt mai încurajatoare. Pentru a preveni infecţia, se insistă pe măsur