FAST FOOD Odata mergeam cu autobuzul catre casa si, fara sa vreau, mi-a ajuns la urechi discutia dintre doua doamne. Discutau, firesc, despre ce au mai gatit in ultima vreme. Cand e vorba de mancare, devin foarte atenta, asa ca m-am mirat un pic cand am auzit de pui cu pesto. Cu puiul eram deja familiarizata. Ne intalnisem destul de des la magazin, desi era cam frig, dar si in bucatarie, printre farfurii si tigai. Nelamurirea era in legatura cu a doua parte a enuntului: pui cu "pesto". Ce este pesto? O fi vreun peste? Si cand ma linistisem si eu, s-a gasit doamna sa continue cu explicatia: si cand puiul este gata, torni deasupra pesto. Aha, m-am gandit, sigur nu e peste. O fi vreun sos? Sincer, nu m-am lamurit, pentru ca la statia urmatoare au coborat si m-au lasat fara raspunsul cautat. Nu trebuie sa va mai spun ca primul lucru pe care l-am facut, dupa ce am trecut pragul casei, a fost sa caut explicatia in dictionar. Al doilea lucru: l-am gatit. Al treilea: l-am mancat. A avut un gust neobisnuit (s-ar putea sa fie de vina talentul meu culinar), dar tare bun mai era!
Ei bine, sosul pesto este considerat a fi cel mai vechi sos (dintre cele care au in componenta si ulei de masline) din intreaga lume. La originea lui s-a aflat un sos preparat din usturoi, care, la randul sau, provenea dintr-un alt sos, gatit pe vremea romanilor. Acesta din urma era un pic mai neobisnuit, pentru ca avea la baza un condiment (numit garum) obtinut din plante aromatice si peste cufundat in sare.
In prezent, reteta clasica de pesto contine: frunze de busuioc, usturoi, alune, ulei de masline si branza Parmigiano Reggiano. Regiunea Liguria, din Italia, a devenit faimoasa pentru metoda in care se pregateste acest sos. Frunzele de busuioc (care nu trebuie sa fie mai batrane de doua luni) se macina manual, folosind un mojar de marmura si un pisalog de lemn. Sfaramarea frunzelor si di
