Rompetrol e unul dintre cei mai mari contribuabili ai Romaniei. Aduce la buget sute de milioane de dolari anual. Cand spui Rompetrol zici Patriciu si viceversa. Arhitectul barbos si liberal s-a "bagat" in petrol prin ’96, cand i-a fost limpede ca domeniul asta are sansa sa creasca cel mai repede. A crescut.
Dupa cum se stie, Patriciu nu prea e un rasfatat al statului, nici al Puterii, fie de azi ori de ieri. Si nici el nu menajeaza pe nimeni. E de parere ca lumea politica e autista si cu capul in nori, in vreme ce lumea afacerilor e singura care stie cat de cat ce vrea. O discutie cu un asemenea individ nu poate fi decat interesanta.
Ne-a dat asadar din timpul lui doua ore (oare cat inseamna in dolari astea doua ore ale lui?).
Rep: Despre Patriciu, angajatii de la rafinarie spun ca ia o decizie in 15 secunde.
Dinu Patriciu: "Nu stiu daca in 15 secunde, stiu doar ca o iau online. Corporatiile moderne gestioneaza in primul rand informatie, abia apoi resurse materiale si financiare. Din eficienta gestiunii informatiilor se naste si profitabilitatea companiilor. Mai ales intr-un domeniu ca asta, care e complet conectat la piata. Piata globala, piata Marii Negre s.a.m.d.
Capacitatea de a previziona e data de capacitatea asimilarii informatiilor. Si aici nu e vorba de un creier, ci de un creier colectiv, pentru ca sunt in compania asta vreo 100 de manageri si 20 de top-manageri. Media de varsta a celor din urma e de 34 de ani.
Cel care se afla in varf are niste avantaje strategice fata de ceilalti, pentru ca nu se impiedica de amanunte. Cea mai mare tentatie pe care o ai ca manager este sa faci micromanagement. Adica sa te bagi in treaba celui de sub tine.
Asta e o mare greseala. Te pierzi in detalii. Trebuie sa cedezi tentatiei de a-i lasa si lui posibilitatea de a gresi. Sa-i dai responsabi
