Ion Stratan, Cartea ruptă (33 de poeme), Ploieşti, Ed. Premier, 2005. 48 pag.

Fascicule de enunţuri disparate, unele sarcastic-filosofice, altele tandre, altele eliptice şi ininteligibile, altele, în sfârşit, generate de o gramatică ludică (amintind de Nichita Stănescu). Poezia lui Ion Stratan este în curs de dezagregare, dar tocmai dezagregarea ei constituie spectacolul oferit cititorilor. În texte incongruente, cu final niciodată previzibil, identificăm impresiile unui poet care îşi petrece viaţa la televizor:

,Anthony Hopkins năvăli în cămară căutând/ să vadă ce se mai poate prădui// Afară, departe trecea fanfara militară/ cea fără de trecut, Bregovici// Valuri, recifuri, plaje, cocktail-uri// Rana mea e un cuţit care se/ răsuceşte într-o rană mai mare." (Un cerc cu patru feţe este poemul acesta).

Daniela Zeca, Melonul domnului comisar. Repere într-o nouă poetică a romanului poliţist, Bucureşti, Ed. Curtea Vechea, 2005 (prezentare pe ultima copertă de Paul Cornea). 272 pag.

Daniela Zeca (autoare a volumelor Orfeea, versuri, 1994, şi Îngeri pe carosabil, proză scurtă, 2000) s-a făcut remarcată prin emisiunile sale de cultură de la TVR, inteligente, fără nimic frivol şi totuşi atrăgătoare. Acestea sunt şi caracteristicile savantului studiu (la origine, o lucrare de doctorat) publicat sub titlul fantezist Melonul domnului comisar. Ideea de a supune examinării un gen de care mulţi intelectuali se simt atraşi, fără să aibă curajul s-o recunoască i-a fost sugerată autoarei de conducătorul de doctorat, eruditul şi, în acelaşi timp, nonconformistul profesor universitar Paul Cornea. Daniela Zeca sistematizează şi regândeşte în cartea sa ideile referitoare la romanul poliţist aflate în circulaţie în România şi în alte ţări şi schiţează o teorie proprie a genului. Totodată, aduce în discuţie, pentru exemp