Deunăzi, şezând pe gânduri, reflectam la situaţia grea a patriei noastre scumpe. Care va să zică benzina se scumpeşte ca efect al creşterii preţului barilului de petrol, kilovatul aproape şi-a dublat preţul, iar metrul cub de gaze naturale a depăşit toate previziunile. Şi, în timp ce rostogoleam în minte asemenea crude realităţi, mi-a venit brusc un gând care m-a făcut să îngheţ. Mi-am imaginat că la o oră de maximă audienţă apare pe toate posturile de televiziune cu statura sa impozantă Alex. Ştefănescu şi ţine un discurs cam în următorii termeni:
,Iubiţi concetăţeni, trebuie să vă dau o veste proastă. în urma discuţiilor cu Banca Mondială, cu Fondul Monetar Internaţional, cu Uniunea Europeană şi cu alte instituţii internaţionale, am fost obligaţi să triplăm preţul metrului cub de cultură! Este un sacrificiu necesar pe care trebuie să-l facem cu toţii"... etc., etc.
Primul efect al unei asemenea ştiri ar fi o paralizie generală; toată lumea ar rămâne siderată, cu gura căscată, mută, ca într-un film în care se opreşte brusc atât mişcarea, cât şi sunetul. Apoi, treptat, lumea şi-ar reveni şi atunci să te ţii explozii de indignare: grevele s-ar succede în lanţ, mitingurile de protest ar depăşi în amploare manifestaţiile de la începul anilor nouăzeci; ce mai calea, valea, România ar ajunge într-o stare de haos pe care nici Traian Băsescu, cu toată capacitatea de decizie de care dă dovadă, n-ar mai şti să o rezolve.
În timp ce eram cuprins de asemenea imagini apocaliptice, m-am iluminat brusc: stai, mi-am zis eu, că n-o fi dracul chiar atât de negru; un asemenea anunţ poate avea chiar efecte salutare pentru patrie! Cum asta?
Se ştie că pesediştii, or fi având ei multe defecte, dar sunt turbaţi după cultură. Când dau de cultură, nici nu mai gândesc şi trec direct la muncă (de aici mobilizatorul strigăt de luptă pent
