Într-o zi, nu mai ştiu care, din septembrie 1981, un domn prezentându-se Dem. Urmă - nu avusesem prilejul de a-l întâlni până atunci şi nu l-am mai întâlnit nici de-atunci încoace niciodată -, ştiindu-mă, probabil, un ,fan" al lui Tudor Arghezi (căruia, însă, nu i-am fost nicicând ceea ce vrea să zică acum abrevierea citată, pe-atunci necunoscută, ci doar un devotat însoţitor printre imponderabilele şi îngeriile poeziei), mi-a dăruit un plic cu următoarea dedicaţie: ,D-lui Gh. Pienescu, aceste patru fotografii inedite şi probabil de nimeni acum posedate (eu am păstrat clişeele), în amintirea unui timp de două ori revolut: acum cel din 1937, şi peste ani cel pe care-l trăim astăzi!"

Pus bine, cum se face cu lucrurile pe care le rătăceşti din grija de a nu le pierde, într-un dosar cu alte fotografii - cunoscute - ale lui Tudor Arghezi şi cu nişte reproduceri fotografice după picturi ale helvetului Ferdinand Hodler (1853-1918), foarte preţuit de poet, apoi repus, plicul, şi mai bine, pentru şi mai multă siguranţă, într-o cutie cu parenteze argheziene, darul d-lui Urmă a dispărut... fără urmă. L-am crezut pierdut pentru totdeauna zilelor mele, rămase, probabil, puţine, până acum câteva săptămâni, când, cotrobăind după o informaţie prin cutiile cu fişe extrase după cutremur, am dat, pe neaşteptate, de plic şi de fotografii. Le public acum, înainte de a le dărui, la rându-mi, Muzeului Literaturii Române, cu speranţa că, procedând astfel, nu le voi mai ,pune bine" încă o dată.

Pe fiecare fotografie, d-l Dem. Urmă a scris câte o ,legendă", legende pe care le reproduc în ordinea numerotată a fotografiilor:

1. ,Iulie 1931, Bucureşti. Paraschiva şi Tudor Arghezi, naşi ai mirilor ing. Vasilescu şi...? (Cred că mireasa era rudă cu Paraschiva.)"

2. ,Iulie, 1937, Bucureşti. Tudor Arghezi în calitate de naş!"

@N_P